- comóţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. comóţia, g.-d. art. comóţiei; pl. comóţii, art. comóţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
comoţie — COMÓŢIE, comoţii, s.f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ♢ Comoţie cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. şi manifestată prin tulburări care merg de la ameţeală până la pierderea… … Dicționar Român
curenta — CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un şoc (mai uşor) prin atingere. ♦ refl. (Despre fiinţe) A atinge un conductor electric suportând un şoc (mai uşor). – Din curent. Trimis de ionel… … Dicționar Român
comoţiune — COMOŢIÚNE s.f. v. comoţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român